islamofobie

Am participat la inaugurarea Centrului European de Studiere a Islamofobiei. S-a creat la Bucureşti fiindcă aici în România nu există manifestări de islamofobie, aici populaţia musulmană coexistă paşnic cu românii de secole, există "modelul musulman dobrogean",un exemplu de urmat, la noi nu sunt fundamentalişti dar, atenţie, încep să apară extremişti. Părerea muftiului României care se pare că este atacat de extremiştii musulmani veniţi din străinătate şi stabiliţi la noi . Ăştia vor să-i ia locul fiindcă nu-i lasă să-i îndoctrineze pe copii. Despre asta nu s-a vorbit la inaugurare, a sugerat muftiul într-un interviu în "Adevărul." În schimb, s-a vorbit peste o oră şi jumătate despre mijloacele de a preveni sau a combate islamofobia, o reprezentantă a Consiliului Europei a amintit legislaţia europeană, bla, bla, bla..Un singur lucru , după părerea mea esenţială, nu s-a spus. Cauzele reale ale apariţiei islamofobiei. S-a amintit de prejudecăţi, lipsa de cunoaştere reciprocă etc, (ambasadoarea Turciei) dar esenţa a fost băgată sub preş. Să fim serioşi. turcii şi tătarii de la noi sunt de-acum români de religie musulmană, nimeni nu-i consideră altfel, firesc să nu existe islamofobie. Dar în ţările occidentale - Franţa, Anglia, Italia etc unde aceste state i-au primit cu braţele deschise pe musulmani, au venit, profită de toate drepturile, şi ei cum răspund? Urăsc statul care i-a primit, urăsc forma de viaţă occidentală, îşi fac centre unde îi învaţă pe tineri terorismul, nemaivorbind de atitudinea lor antiisraeliană, antisemită. E clar că există o contrareacţie- islamofobia. A explicat-o foarte bine Oriana Fallaci. Asta trebuia prezentată în primul rând. Aştept să se inaugureze , tot la Bucureşti, un Centru european de studiere a antisemitismului şi să se prezinte-nu de către evrei - mijloacele de a-l combate. Dar văd că nimeni nu vine cu ideea. Nu convine. Îmi aduc aminte de reuniunea OSCE de la Bucureşti de-acum trei ani, Era un follow up al unor reuniuni similare, iniţiate de americani cu un scop precis- lupta împotriva antisemitismului. Până când s-a ajuns la noi, s-au adăugat şi...islamofobia, problema discriminării romilor, femeilor. Pur şi simplu s-a diluat scopul iniţial. S-a şi văzut rezultatul - nici un rezultat!

al stefanescu

M-am revoltat ascultându-l azi dimineaţa pe Al. Ştefănescu. A vorbit la radio despre Eugen Lovinescu, dar mai întâi a comentat o fotografie de prin anii 30 a Căii Victoriei. Lume elegantă, politicoasă, nici un copil al străzii, nici un cerşetor...Păi nu era pe fotografie fiindcă nu-i lăsau pe Calea Victoriei. Dormeau sub podurile de pe Dâmboviţa. Este suficient să citeşti cartea Oliviei Manning care se afla la sfârşitul anilor 30 în Bucureşti cu soţul ei care lucra la British Council. Are o descriere cutremurătoare despre sărăcimea Bucureştiului. Dar asta a fost doar un detaliu. ceea ce m-a înfuriat a fost sfîâşitul tabletei despre Lovinescu: a fost antifascist deşi nu era comunist. Probabil pentru Al.Ştefănescu numai comuniştii şi evreii au fost antifascişti, de asta precizarea. Şi atunci ce facem de pildă cu Thomas Mann? Chiar am ajuns la un fel de "banalizare a răului", la nişte simplificări foarte periculoase. Printr-o simplă demonstraţie de logică formală a la Ştefănescu vom avea: antifascist=comunist, comunist=rău, deci antifascist=rău. Cunoaştem de-acum şi o altă formulă asemănătoare: legionar=luptător anticomunist, luptător anticomunist=bun, legionar=bun.Şi mulţi gândesc aşa!

intelectualii evrei

Mare discuţie la ultima şedinţă a Consiliului de conducere- cum să-i atragem pe intelectualii evrei de frunte în viaţa comunitară. D.D. ,furios ,a susţinut că nu sunt informaţi, nu sunt invitaţi, adică a sugerat în subtext că nu sunt de dorit. E.Ş a arătat că toţi membri comunităţii Bucureşti se bucură de acelaşi tratament, deci în nici un caz nu se pune problema vreunui fel de discriminare. După părerea mea şi nu numai, situaţia este alta şi nu ar trebui să ne ascundem după deget. Sigur că ar fi bine să-i avem printre noi, prestigiul comunităţii ar creşte dacă ei s-ar afla în fruntea comunităţii sau a Federaţiei. Poate ar veni şi cu nişte idei noi, interesante. În fond, nimeni nu-i împiedecă,...dacă ar dori. Adevărul este că mulţi dintre ei sunt prea puţin interesaţi de viaţa evreiască. sfera lor de interes este mai largă, vor o audienţă mai extinsă, în societatea românească şi este şi firesc. Ce le putem noi oferi, acei 100 de vârstnici care vin la conferinţe? (Tinerii se duc la JCC). Îi vom aplauda, vom scrie un articol în RE şi...? E prea puţin pentru ei. Da, dacă am fi 800.000 cum eram înainte de război, sau 400.000, după război, ar fi altceva. Nu-şi neagă evreitatea, dacă se organizează o acţiune comună, o luare de poziţie comună pentru a pune la punct nişte lucruri (protestul în cazul vandalizării cimitirului Giurgiului) ni se alătură, dar altfel nu se laudă cu evreitatea lor.Poate nici nu trebuie. sunt integraţi în societatea românească, simt că fac parte din ea, că înseamnă ceva pentru ea. Cu părere de rău, nu avem ce face , trebuie să acceptăm situaţia. Dar dacă alţii au idei mai bune şi cred că pot face ceva să schimbe lucrurile - la treabă. Aş fi fericită să recunosc că am greşit.