Privește înapoi cu mânie
Privesc înapoi cu mânie de
multă vreme când văd ce se întâmplă în
țara noastră, cum ne ruinăm din cauza ignoranței, rea-voinței, orgoliilor, aroganței,
prostiei, goanei după îmbogățire. Sunt mânioasă când văd ca lucrurile bune – de
ce să nu recunosc, în cei 27 de ani am avut parte și de ele, altfel n-aș fi
putut scrie acest articol – se duc de râpă. Parcă am fi ca în balada Meșterului
Manole , ce clădim ziua, noaptea se surpă. Și am impresia că și
aici ne-ar trebui soluția din baladă – un sacrificiu uman.
Vreau să explic însă de ce
privesc înapoi cu mânie în ultimele luni. Ceea ce are loc acum a început cu ceva
timp în urmă dar m-aș opri mai aproape, la ultimelea alegeri. Ar trebui să fiu
mânioasă pentru rezultatele lor, finalizate cu victoria de amploare a PSD, cu
toate că, cu un an în urmă, a fost scuturat din temelii. Nu-i pot acuza pe
alegătorii care au votat cu PSD deoarece nu a existat alternativă credibilă. De
aceea sunt mânioasă pe liberali care au reușit să-și dărâme cu mâna lor
partidul. USR nu era o opțiune decât pentru naivii și optimiștii ca mine care
au crezut că este o chestiune serioasă. Nu pare să fie așa, m-au dezamăgit
certurile și acuzele din rândurile lor, încă o iluzie pierdută și un motiv de
supărare.
Privesc înapoi cu mânie și
justificat la cei 50 la sută din
alegătorii potențiali care nu au ieșit la vot, din lehamite, cum i-a
caracterizat într-o scriere Andrei Pleșu. Nu degeaba se spune că , până la
urmă, masa tăcută susține partidul câștigător. Și dacă s-ar fi dus la vot, nu
mai ajungeam la situația de astăzi, cu un partid omnipotent, asemănător cu ceea
ce a fost partidul comunist pe vremuri și care și-a însușit unele maniere ale
acestuia ,deși susține, cum a făcut Liviu Dragnea la conferința de presă, că
respectă statul de drept. Poate formal totul se poate explica. Dar în esență,
își bate joc de oameni.
De fapt, cei care n-au fost la
vot sau mulți dintre ei sunt acum pe stradă. Numai că strada nu-ți dă
legitimitate ca urna de vot și ascunde multe pericole, derapaje și posibilități
de manipulare. Liviu Dragnea a vorbit tot timpul de manipulare, dar cel mai
mare manipulator este el. La Ceaușescu m-a înfuriat că ne credea proști. Din
păcate, același lucru face și liderul PSD. Ne vinde gogoși, crezând că ne va
face plăcere și îi vom înghiți. Una dintre cele mai periculoase manipulări este
minciuna despre grupurile de ultrași, huliganii care au apărut la manifestație și pe
care, spunea el, nu se știe cine i-a trimis și cine i-a plătit. În primul rând,
cine a urmărit demonstrațiile de protest din Europa sau SUA a putut vedea că
întotdeauna se găsesc grupuri anarhiste, care se manifestă violent, fără să fie
plătite. Dar dacă suntem convinși că cele din seara zilei de miercuri au fost
trimise și plătite de cineva, adevărul îți sare în ochi: cine dacă nu PSD a
avut interesul să transforme demonstrația într-un scandal și să-i sperie pe
viitorii manifestanți? Însuși domnul Dragnea a vorbit la prima demonstrație
despre „o nouă mineriadă”, iar alți lideri socialiști- despre „.lovitură de
stat”și răsturnarea puterii iar pe stradă erau oameni pașnici, chiar cu copii a
căror singură armă erau pancartele M-am
crezut în epoca Ceaușescu și când am auzit că
autorii care ar susține violențele și care vor să ne destabilizeze (de
ce?) se află peste hotare. Mă întreb cine vrea să facă acest lucru? Ungurii?
Sau George Soros care pentru unii înseamnă același lucru. Parcă tot Ceaușescu
spunea ceva în genul ăsta. Interesant este că și ungurii îl folosesc pe Soros pe post de bau-bau, Viktor Orban când caută dușmanul îl acuză pe
Soros cu care , la începutul carierei lui de tânăr politician liberal, era
prieten. (În schimb, la ora asta pentru el Vladimir Putin este băiatul bun, oropsit de ”răii” din Occident).
Mă întreb câți dintre cei care vor să ne sperie cu Soros știu ce a făcut el
pentru implementarea democrației în Europa de est, inclusiv în România. Sau
poate tocmai de aceea e dușman?
Ceea ce nu înțeleg din atitudinea de
respingere a PSD legată de ordonanță a fost urgența sa. De ce nu s-a dorit
discutarea ei în Parlament? Se pare că există argumente, cel puțin pentru o
mare parte din text, care ar justifica adoptarea prevederilor cuprinse. Și oricum, PSD-Alde
având majoritatea, legea ar fi trecut
chiar dacă nu ne plăcea conținutul și nimeni nu ar mai fi putut să pună sub semnul întrebării legalitatea ei..
Supărarea demonstranților a fost determinată în primul rând de această grabă și
de faptul că a fost adoptată pe șest. Și să mă lase în pace domnul Grindeanu cu
explicațiile lui cu care ar putea convinge poate pe copiii de grădiniță! Am
privit înapoi cu mânie și când Dragnea a vrut să ne aburească în problema proceselor lui care, pasă-mi-te,
continuă. Este adevărat, așa sunt procedurile
dar , datorită modificărilor din
ordonanță, cu privire la nivelul prejudiciului (oare la cine s-a gândit
legiuitorul?) îl scapă de acuzație.
Dragnea l-a pus pe premier să
enumere ce a făcut guvernul în prima lună, câți bani a dat populației. Și iar
îmi aduc aminte de Ceaușescu care la ultimul miting a promis majorări de
salarii de 100 de lei. De această dată
suma a ajuns la 200 de lei. Aici Dragnea
a făcut una dintre cele mai greșite mișcări, tot pornind de la ipoteza că
suntem proști. A crezut că închide gura populației, aruncându-i niște oase.( Nu
ciolane, alea au fost date altora). Nu mai ține. Nerecunoscători, oamenii au
ieșit pe stradă în ciuda celor 200 de
lei care li s-a dat, și s-au angajat să iasă din nou.
Dragnea a rămas pe poziții și a
spus că nu renunță la nimic. Speră
că până la urmă lucrurile se vor potoli
și rămâne cu ordonanța. Din păcate, cred
că are dreptate. Acum un an de zile, la tragedia de la ”Colectiv” strada a
ieșit victorioasă fiindcă așa i-a convenit liderului PSD ca să scape de Victor
Ponta. Acum, în spatele lui nu se mai află nimeni, e stăpânul absolut, are
pâinea și cuțitul iar toți ceilalți îl ascultă cu smerenie..
Dar cred că va fi o victorie a
la Pyrrhus. Liviu Dragnea a pierdut poate atributul cel mai de preț al unui lider
politic: încrederea oamenilor. Sper că nu este atât de naiv să nu-și dea seama
că, între demonstranți se află și mulți dintre foștii lui alegători. De-acum
înainte,imaginea lui, respectată pînă nu de mult de mulți români, se va
confunda cu cea care s-a regăsit pe o pancartă purtată la Cluj: ”Dragnea nu fi
trist/la Jilava au dentist”
Eva Galambos
