M-am revoltat ascultându-l azi dimineaţa pe Al. Ştefănescu. A vorbit la radio despre Eugen Lovinescu, dar mai întâi a comentat o fotografie de prin anii 30 a Căii Victoriei. Lume elegantă, politicoasă, nici un copil al străzii, nici un cerşetor...Păi nu era pe fotografie fiindcă nu-i lăsau pe Calea Victoriei. Dormeau sub podurile de pe Dâmboviţa. Este suficient să citeşti cartea Oliviei Manning care se afla la sfârşitul anilor 30 în Bucureşti cu soţul ei care lucra la British Council. Are o descriere cutremurătoare despre sărăcimea Bucureştiului. Dar asta a fost doar un detaliu. ceea ce m-a înfuriat a fost sfîâşitul tabletei despre Lovinescu: a fost antifascist deşi nu era comunist. Probabil pentru Al.Ştefănescu numai comuniştii şi evreii au fost antifascişti, de asta precizarea. Şi atunci ce facem de pildă cu Thomas Mann? Chiar am ajuns la un fel de "banalizare a răului", la nişte simplificări foarte periculoase. Printr-o simplă demonstraţie de logică formală a la Ştefănescu vom avea: antifascist=comunist, comunist=rău, deci antifascist=rău. Cunoaştem de-acum şi o altă formulă asemănătoare: legionar=luptător anticomunist, luptător anticomunist=bun, legionar=bun.Şi mulţi gândesc aşa!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu