Mare discuţie la ultima şedinţă a Consiliului de conducere- cum să-i atragem pe intelectualii evrei de frunte în viaţa comunitară. D.D. ,furios ,a susţinut că nu sunt informaţi, nu sunt invitaţi, adică a sugerat în subtext că nu sunt de dorit. E.Ş a arătat că toţi membri comunităţii Bucureşti se bucură de acelaşi tratament, deci în nici un caz nu se pune problema vreunui fel de discriminare. După părerea mea şi nu numai, situaţia este alta şi nu ar trebui să ne ascundem după deget. Sigur că ar fi bine să-i avem printre noi, prestigiul comunităţii ar creşte dacă ei s-ar afla în fruntea comunităţii sau a Federaţiei. Poate ar veni şi cu nişte idei noi, interesante. În fond, nimeni nu-i împiedecă,...dacă ar dori. Adevărul este că mulţi dintre ei sunt prea puţin interesaţi de viaţa evreiască. sfera lor de interes este mai largă, vor o audienţă mai extinsă, în societatea românească şi este şi firesc. Ce le putem noi oferi, acei 100 de vârstnici care vin la conferinţe? (Tinerii se duc la JCC). Îi vom aplauda, vom scrie un articol în RE şi...? E prea puţin pentru ei. Da, dacă am fi 800.000 cum eram înainte de război, sau 400.000, după război, ar fi altceva. Nu-şi neagă evreitatea, dacă se organizează o acţiune comună, o luare de poziţie comună pentru a pune la punct nişte lucruri (protestul în cazul vandalizării cimitirului Giurgiului) ni se alătură, dar altfel nu se laudă cu evreitatea lor.Poate nici nu trebuie. sunt integraţi în societatea românească, simt că fac parte din ea, că înseamnă ceva pentru ea. Cu părere de rău, nu avem ce face , trebuie să acceptăm situaţia. Dar dacă alţii au idei mai bune şi cred că pot face ceva să schimbe lucrurile - la treabă. Aş fi fericită să recunosc că am greşit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu