Ciudată această asociere, ar putea spune mulţi dar este vorba, pur şi simplu, de cărţile pe care le citesc. "Animalul inimii" este primul roman al Herthei Muller pe care l-am citit, sper să mai citesc şi altele. În ciuda rezervelor legate de personalitatea ei, sincer să spun, nu-mi era simpatică, trebuie să recunosc, romanul este foarte bun, scris frumos, cu un limbaj deosebit, o combinaţie de imagini originale iar subiectul-dramatic. Nu este vorba numai de soarta ei, ci de prea puţin cunoscuta soartă a germanilor din România. Din roman reiese- şi probabil aceasta a fost realitatea,- ei au fost constrânşi să emigreze, bănuiesc din cauza sumelor pe care regimul Ceauşescu le obţinea de pe urma lor. Eroii romanului, cei care au supravieţuit, nu doreau să plece, Banatul, România erau patria lor, dar au fost obligaţi s-o facă. Noi ne gândim în primul rând la evrei care au plecat de bună voie, în căutarea unei vieţi mai bune sau inspiraţi de sionism. Şi pentru ei s-au dat bani dar nu li s-a pus în faţă alternativa -pleci sau dacă nu, n-ai să poţi supravieţui aici. Nu mă mir că după cele ce i s-a întâmplat Herthei Muller, are obsesia securităţii până în ziua de astăzi.
Jules Verne. Niciodată n-am fost un fan Verne, deşi am citit cele mai cunoscute romane de-ale lui. Preferatul meu a fost "Insula misterioasă" şi "Mathias Sandor". Aceasa carte mi-a trezit dorinta de a vizita Malta şi nu m-am înşelat, ilustraţia clasică din roman era leit ceea ce am văzut cu adevărat în La Valetta. Dar ăsta-i doar un aspect. Am dat întâmplător de carte astă toamnă. Am citit-o şi am fost profund dezamăgiă. O copie a Contelui de Monte Cristo, dar mult mai plictisitoare. Aş putea spune că nu e bine să reciteşti cărţile din copilărie. totuşi, nu e chiar aşa. "Insula misterioasă" ( am citit volumele editate în colecţia "Adevărul") mi-a plăcut şi cu mintea mea de 70 de ani, nu numai la 10 sau 12 cât am avut când am citit-o pentru prima dată. Deci, depinde de talentul scriitorului şi de gustul cititorului. Sunt multe cărţi citite în copilărie care-mi plac şi acum, le văd cu alţi ochi, găsesc alte lucruri care mă impresionează , de pildă, "Cartea jJunglei." Cred că, în ciuda ideologiei sale de preamărire a imperialismului britanic, Kipling e un scriitor care merită citi din nou. Problema imperialismului , respectiv a colonialismului este şi ea discutabilă. Da, metodele de aplicare sunt condamnabile, dar rezultatele? Cine ştie când ar fi ajuns acele ţări, cum a fost de pilda India ,cu marile diferenţe sociale şi prejudecăţi, la nivelul la care au ajuns astăzi?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu