De multe luni nu am scris nimic pe blog. Poate fiindcă am fost foarte ocupată sau a venit şi concediul. Acum, mi-am folosit blogul să dau anunţ pentru clubul cărţii, între timp ascult un CD de Leonard Cohenşi mă simt...inspirată. Au fost zile frumoase astă vară, cu evenimente interesante, m-am reîndrăgostit de mare (n-am mai fost de patru ani), mă pregătesc de anul nou să plec în Spania, am mai scris şi lucruri interesante, articole în Adevărul şi suplimentul despre Shimon Peres pentru RE, cu un comentariu despre vizita lui în România ( supliment realizat în trei zile). Nu ştiu câţi l-au citit, preşedintele nostru, dr.A Vainer, m-a felicitat pentru un articol scris despre Peres în...Adevărul, care era un rezumat a ceea ce am scris în supliment. Sper că până la urmă l-a citit, a fost rezultatul zic eu reuşit al unui efort profesional intens.
Am citit mult în aceste luni, ultima carte este un volum de povestiri..eseuri ale Herthei Muller, Regele s-a înclinat şi a ucis. Foarte bine scris, un stil cu totul special, să zic minimalist dar plastic, însă este greu să te apropii de scriitoare. Este cumplită obsesia ei legată de Securitate. Înţeleg că a fost urmărită după ce a încercat şi a reuşit să-şi publice cărţi în RFG, întâlnirile ei cu membrii Ambasadei germane, mai puţin ce i s-a întâmplat înainte, când era doar o traducătoare. Bănuiesc că era vorba de intelectualii şvabi bănăţeni, aflaţi în atenţia Securităţii. Memoriile ei sunt dramatice iar Securitatea şi metodele ei revin în permanenţă în opera ei, la fel ca la Kertesz, obsesia Holocaustului dar şi a dictaturii comuniste. Ştiu că Muller vine săptămâna viitoare la Bucureşti, aştept declaraţiile ei.