Mi-e lehamite de ce văd şi aud în jurul meu, de atmosfera otrăvită pe care o găseşti mai ales când deschizi televizorul (marele avantaj este că poţi să-l închizi sau să nu deschizi deloc). Am renunţat de mult să ascult opinii, talk show-uri, dezbateri, majoritatea sunt jalnice, aşa cum sunt jalnice şi personajele din mediul politic, indiferent de partid, invitaţi acolo. Lipsiţi de fantezie, de originalitate, de profesionalism, incompetenţi, bietul Boc mai bine rămânea la Cluj. Nu mi-a plăcut niciodată, acum ce să mai vorbim. Este era mediocrităţilor sau a submediocrilor. L-am ascultat deunăzi pe Botiş (parcă aşa-l cheamă), noul ministru al muncii. a vorbit ca un papagal. Nu ştia decât trei propoziţiuni şi, indiferent ce-l întreba reportera ( o economistă bine pregătită de la TVR, urâtă dar deşteaptă) , el o dădea tot pe-a lui. A fost mai mult decât penibil. Cu astfel de oameni n-o să reuşească în vecii vecilor guvernul să convingă lumea că trebuie să facă sacrificii. Acest Botiş vroia să ne convingă cum ne vor creşte pensiile ...în 2012, dacă vom mai apuca...Revenind la talk show-urile pe care nu le mai ascult, la noi nu se ştie ce-i aia moderator, nu se ştie cum trebuie conduse astfel de emisiuni, iar participanţii nu ştiu să se poarte civilizat, să respecte părerea celuilalt. Acum, lumea o să mă acuze de ungarofilie dacă voi spune că acolo lucrurile merg cu totul altfel. Există un post de televizune, ATV, întâi am fost convinsă că este sponsorizat de socialiştii unguri, după aceea m-am documentat şi am aflat cu stupoare că este proprietatea unei adunări religioase. Are în fiecare zi cel puţin două talk showuri, de fapt unul este un dialog purtat de o redactoare excelent pregătită, care invită în fiecare seară câte o personalitate din spectrul politic, nu evită subiectele spinoase, dimpotrivă, foloseşte o ironie fină şi nu iese din sărite niciodată, nici când interlocutorul este mai impertinent , cum a fost cazul cu unul din liderii partidului Câinelui cu două cozi (există aşa un partid). Apoi, în fiecare zi există o altă emisiune politică, Domino, Clubul ziariştilor, Termometru şi altele unde sunt întoarse pe toate feţele ştirile şi evenimentele momentului. Păreri pro şi contra, critici argumentate, calme, într-un cuvânt, civilizate. E o plăcere să asculţi, nu te enervezi (Recunosc, nu ştiu dacă ungurii se enervează sau nu, eu sunt un telespectator din România şi admir ca să zic aşa "arta conversaţiei"). Ceea ce mi -a plăcut poate cel mai mult este că telespectatorul nu este considerat un prost sau un om pe care vrei să-l fraiereşti. De altfel, nici la noi telespectatorii sau o mare parte din ei, nu sunt proşti, nu se lasă fraieriţi, de aceea nu mi-a plăcut apelul făcut de preşedintele Vainer să nu credem ceea ce se spune la anumite posturi, ca de pildă la Realitatea Tv, că lucrurile nu sunt chiar aşa...Majoritatea celor cărora li s-a adresat sunt convinsă că ştiu foarte bine să discearnă adevărul de neadevăr. Nu sunt "stupid people". Una peste alta, eu care, în general, sunt o optimistă, acum nu mai sunt. Nu văd o ieşire şi de aceea mi-e lehamite.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu