gânduri legate de festivalul idiş

Festivalul idiş...A fost un succes dar..au venit mai ales ai noştri. Oare pentru cine facem? Pentru nostalgici. cine mai vorbeşte azi idiş? la noi bătrânii. Nici în altă parte nu mai sunt vorbitori. Au fost distruşi de război, iar copiii celor care au supravieţuit s-au integrat în alte culturi sau în cel israelian. Marii scriitori idiş sunt cei ai trecutului, alţii nu se mai nasc. Şi cei care au existat au devenit cunoscuţi când au fost traduşi în alte limbi- Singer, Şalom Alehem şi alţii -în engleză...Se aseamănă cu cazul Imre Kertesz- a devenit cunoscut după ce a fost tradus în germană şi după ce Germania l-a susţinut pentru Nobel. Poate klezmerul să supravieţuiască, sunt convinsă că cei de la Bratislava vor avea pretutindeni un succes nebun. Şi filmele lui Woody Allen, multe din personajele lui îşi au sorgintea în lumea est-europeană, modul de a gândi, de a gesticula, ataşamentul de mamă, de familie...Poate pentru noi cei de azi şi pentru cei de mâine ar fi mai bine să cunoaştem cultura israeliană, pe marii scriitori, teatrul pe care-l gustăm când vin în turnee (Cameri e excelent), filmele- există o cinematografie foarte modernă, şi îndrăzneaţă, uneori controversată, balet, pictură. acesta este prezentul şi mai ales viitorul. Să ne gândim mai bine când mai alegem subiecte de viaţă iudaică. Căci iudaismul azi înseamnă în primul rând Israel , cu tot ce se întâmplă acolo. De aceea, pentru viitorul club al cărţii aş propune o carte de Amos Oz